Materiale

Se știe că, de cele mai multe ori, suportul este acela care condiționează buna păstrare și trăinicia picturii. De aceea, oricare artist, mai mult sau mai puțin modest, înainte de a deveni bine cunoscut - ceea ce se întâmpla multora după trecerea în neființă - greșește dacă nu-i pasă de ceea ce vor deveni operele sale mai târziu. Pictorul este dator să-și aleagă cu grijă și să folosească suporturi bune și trainice. Cel mai bun și cel mai căutat suport este pânza.

Pânza de in a fost și este preferată de toți pictorii, deoarece s-a dovedit a fi cea mai trainică și mai puțin deformabilă. Ea trebuie să fie țesută din fire de aceeași grosime, neamestecate cu alt material. Să fie pe cât se poate, într-o singură bucată, țesută obișnuit (în două ițe), cu ambele fețe la fel, simplă, uniformă. Se mai poate folosi pânză de cânepă sau iută.

Cadrul sau șasiul, pe care se va face întinderea pânzei, se confecționează din șipci de lemn de tei sau brad, fără noduri sau alte defecte, pentru asigurarea trăiniciei.

Pânza este preparată apoi cu un grund (clei, tempera, amestecuri), care pregătesc suprafața pentru pictat.

Pictura în ulei este regina, prima în topul preferințelor. Este cea mai potrivită datorită avantajelor ce le oferă: aspecte optice multiple de transparență sau opacitate, modularea culorilor, plasticitatea formelor, uscare înceată (după uscare tonurile se păstrează, fără neajunsul de a se mai deschide, ca în alte tehnici).

Un tablou se expune într-un loc cu vizibilitate bună; daca nu este posibil, atunci se va monta un spot de lumină de sus sau din lateral - ferit de surse de caldură puternice sau de umezeală.